Salina Praid nu a fost doar o mină. Pentru oamenii din zonă, a fost o formă de viață, o moștenire și o garanție că, indiferent cât de greu mergeau lucrurile în România, sub pământ exista ceva stabil. Sarea a fost acolo înaintea politicienilor de azi, înaintea ministerelor, înaintea companiilor de stat și înaintea tuturor directorilor numiți vremelnic peste o bogăție care nu le aparținea. A trecut peste imperii, peste războaie, peste regimuri și peste generații întregi. Apoi a venit administrația modernă a statului român.
În timpul mandatului lui Constantin Dan Dobrea la conducerea SALROM, compania care administrează Salina Praid, această exploatare istorică a ajuns simbolul unui dezastru național. Dobrea este director general al SALROM din 2022, iar în 2024 a primit un nou mandat până în 2028. Documentele publice ale companiei îl indică drept membru PSD, iar site-ul oficial SALROM îl afișează și în prezent ca director general.
După dezastrul de la Praid, ministrul Economiei, Radu Miruță, a anunțat public că va demite conducerea SALROM. Momentul a fost unul rar: Dobrea a fost informat în direct, la televizor, că urmează să fie schimbat, după raportul Corpului de Control și după scandalul unei cheltuieli de 12.500 de euro pentru o cină/eveniment organizat de SALROM în plină criză. Dobrea a respins acuzațiile privind „petrecerea”, susținând că era o cină de închidere a unei conferințe europene a producătorilor de sare.
Numai că aici începe partea revoltătoare. În România, uneori demiterea se anunță repede, dar funcția se pierde greu. În octombrie 2025, ministrul a anunțat că vechea conducere SALROM a fost demisă și înlocuită cu mandate temporare. Radio România Actualități nota atunci că managerii refuzaseră anterior să demisioneze. Site-ul SALROM arată că Dobrea și-a încheiat mandatul de membru în Consiliul de Administrație în octombrie 2025, dar aceeași pagină îl prezintă în continuare ca director general, cu mandat 2024–2028.
În Praid, oamenii au rămas cu pensiuni goale, restaurante lovite, angajați trimiși acasă și o economie locală mutilată. În schimb, la București, omul care conducea compania în momentul dezastrului a traversat scandalul, raportul Corpului de Control, anunțul public al demiterii și schimbarea Consiliului de Administrație, rămânând afișat oficial ca director general.
Povestea lui Dan Dobrea devine astfel povestea unei Românii în care răspunderea se evaporă exact când trebuie să apară. Salina Praid a fost inundată, comunitatea a fost lovită, turismul a fost îngropat, dar scaunul de director a rămas, cel puțin administrativ, neatins. Iar întrebarea care trebuie pusă frontal este simplă: cine l-a ținut pe Dan Dobrea în funcție și de ce?
Pentru că nu vorbim despre un director oarecare al unei firme oarecare. Vorbim despre conducătorul unei companii de stat care administrează una dintre cele mai importante resurse naturale ale României. SALROM nu înseamnă doar Praid, ci și Slănic, Târgu Ocna, Cacica, Ocnele Mari și alte exploatări strategice. În 2024, compania avea afaceri de 453 de milioane de lei și profit net de 111 milioane de lei.
Cu alte cuvinte, Dobrea nu conducea o gheretă. Conducea o companie strategică. Iar când o asemenea companie ajunge în centrul unui dezastru ca Praidul, răspunderea nu poate fi îngropată în comunicate, proceduri și mandate prelungite.
Materialul trebuie să meargă mai departe cu solicitări oficiale către Ministerul Economiei și SALROM: dacă Dan Dobrea a fost demis ca director general, unde este decizia? Dacă nu a fost demis, de ce nu a fost? Cine a votat menținerea lui? Ce clauze din contractul de mandat îl protejează până în 2028? Și cât costă, pentru statul român, să scape de un director sub mandatul căruia Salina Praid a ajuns în această stare?
Până la aceste răspunsuri, rămâne imaginea amară a unei comunități care a pierdut aproape tot, în timp ce omul din vârful SALROM pare să fi pierdut doar locul din Consiliul de Administrație, nu și funcția de director general. Iar pentru oamenii din Praid, acesta poate fi cel mai greu de suportat lucru: salina lor a cedat, dar sistemul care a administrat-o a rămas în picioare.